Asakusa
Sunt relativ puţine locurile din Tokio care au păstrat aerul vechi, tradiţional. Districtul Asakusa e unul dintre ele şi aici vei găsi atmosfera efervescentă a unui loc care-şi trage seva din vechile cartiere muncitoreşti dar şi din mai vechile zone ale plăcerilor (Yoshiwara), înfiinţate în vremea când oraşul purta numele Edo.
Asakusa este district al oraşului Tokio renumit prin Templul Asakusa Kannon; legenda spune că în anul 628 doi fraţi (Hinokuma Hamanari si Hinokuma Takenari) au pescuit o statuetă a lui Kannon - Zeiţa milei în Râul Sumida şi chiar dacă ei puneau statueta înapoi în râu, ea se întorcea întotdeauna la ei. Şogunul local - Hajino Nakamoto a recunoscut importanţa religioasă a statuetei şi a construit un mic altar închinat Zeiţei Kannon. În 645 a fost ridicat primul templu închinat zeiţei, templu care este cel mai vechi din Tokyo.
De foarte mult timp Asakusa este considerată inima vechiului Shitmach.Acest district din Tokio este un loc compact și interesant pentru a fi explorat și este foarte faimos deoarece acolo sunt foarte multe temple dar si numeroase festivaluri.
Principalul obiectiv turistic al Asakusei este, făra îndoială, templul budist Senso-ji, la care se ajunge trecând prin fabuloasa poartă Kaminarimon (Poarta Tunetului), ce străjuieşte strada comercială Nakamise dominând atmosfera cu imensele sale felinare de hârtie roşie dar şi cu cei doi monştri (în fapt, zeităţi – zeul Vântului şi zeul Tunetului) care-l mărginesc pe partea interioară. Templul Senso-ji îşi trage legenda din anul 628, când doi fraţi au pescuit din râul Sumida o statuie a lui Kannon, zeiţa iertării. Cei doi au aruncat la loc statuia în apă, însă aceasta a revenit de fiecare dată la ei, născând astfel ideea că trebuie construit un templu care s-o reprezinte. Aşa s-a ridicat Senso-ji, în anul 645. Astăzi, acesta este cel mai vechi templu din Tokyo, desigur, ca mai toate lucrurile din Japonia, fiind reconstruit de mai multe ori, ultima oară în 1958, dupa ce bombardamentele celui de-al doilea Razboi Mondial l-au facut una cu pământul. Ceva mai târziu (1973) a fost construită şi frumoasa pagodă cu cinci niveluri din partea stângă.
Strada Nakamise, pe care o parcurgi pâna la intrarea în templu, e oarecum în contrast cu ceea ce te aşteapta la capătul ei. Zeci de comercianţi de suveniruri îşi umplu tarabele cu nimicuri, de la brelocuri, evantaie şi celebrele pisicuţe care dau din lăbuţa până la tradiţionalele yukata, kimonoul lejer, de bumbac. În ciuda aspectului de „dragonul rosu”, strada are o istorie de câteva secole. Odată ce ai trecut de ultima tarabă, te va întâmpina un cazan uriaş de metal, în care se ard beţişoare parfumate, al căror fum trebuie îndreptat către propria persoană, ca purificare înainte de intrarea în templu. Câţiva paşi mai în faţă, standuri masive de răvaşe, biletele care-ţi prezic viitorul. Procedura e simpla: iei un beţişor de pe unul dintre cilindrii metalici din apropiere, îl dai unui oficial al templului şi acesta îti va returna o hârtiuţă pe care îţi vei citi viitorul. Daca ai ghinionul ca aceasta sa prevadă că vei avea ghinion, e musai să agăţi apoi hârtia pe un stand special sau într-un pom, pentru a sta în bătaia vântului care va alunga răul. Ca semn de respect, odată ajuns în capătul scărilor pe care se afla templul, ar trebui să baţi de două ori din palme, să-ţi înclini capul, apoi să arunci câteva monede într-un recipient de lemn.Templul e înconjurat de o grădină splendidă (de remarcat sunt portocalii de iarnă, cu fructele strălucitoare în plină lună februarie). Pentru amatorii de senzaţii ceva mai tari, în faţa porţii Kaminarimon, ricsarii te invită la o plimbare cu acest neobişnuit mijloc de transport. O fiţă, până la urmă, care te va costa enorm: în jur de 8000 de yeni (aproape 80 de euro), pentru două persoane – o jumătate de oră în care cârca simpaticului ricsar cu încălţări despicate va avea de suferit.